Science and Religion

relativitate

Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begin with Contains Exact termSounds like
All A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Term Definition
relativitate

relativitate / relativism [știință]

Relativitatea se definește în științe ca „proprietate a mărimilor fizice de a avea valori dependente de condițiile concrete în care se efectuează măsurarea lor sau de sistemul de referință la care sunt raportate.” 1

Termenul a devenit celebru odată cu enunțarea de către Albert Einstein a principiului relativității 2, care „se sprijină pe o analiză critică a noțiunilor de spațiu și de timp, făcută necesară prin contradicțiile mecanicii și electromagneticii clasice. Urmare a experiențelor de interferometrie ale lui Michelson și a lucrărilor lui Lorentz, Einstein repune în chestiune noțiunile de timp absolut și de spațiu universal, și în pasticular noțiunea de simultaneitate a două evenimente care se produc în locuri diferite: două semnale pot fi simultane pentru un observator plasat într-un reper R fără a fi la fel pentru un observator plasat într-un reper R’ în mișcare față de R.”

Formula E = mc2 este consecința celebră a enunțării teoriei relativității restrânse, ea arată transformarea între masă și energie, în timp ce relativitatea generală postulează că spațiu-timpul se curbează în proximitatea unei mase și că mișcarea unei particule în vecinătatea acestei mase urmează drumul cel mai scurt în spațiu-timp.

Relativismul este o doctrină care importă ideea de relativitate în câmpul acțiunilor umane. El postulează relativitatea cunoștințelor omenești prezentând noțiunile de bine și de rău în funcție de circumstanțe și relativizând axiologia prin negarea caracterului absolut al valorilor umane (pe care le centrează în individ, relativizându-le).

Bibliografie: 1. Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 912; 2. Albert Einstein, Cum văd eu lumea. Teoria relativității pe înțelesul tuturor, ed. Humanitas, București, 1996 ; 3. Dictionnaire encyclopédique de la langue française, ed. Hachette, 1995, p. 1085; 4. Ibidem, p. 1085.