intelect

[știință]

Reprezintă „facultatea de a înțelege, de a cunoaște”¹. Deopotrivă, exprimă „capacitatea de a gândi, de a avea o activitate rațională, de a opera cu noțiuni”, termenul fiind dat ca echivalent conceptelor de „minte, gândire, rațiune” ².

Dacă științele sunt prin excelență gest intelectual, ca unele care traduc în termeni de reprezentare intelectuală relația omului cu lumea, relație structurată de dorirea sa de pătrundere a rațiunilor și semnificațiilor la nivel fenomenologic în vederea înțelegerii, teologia este gest de viață al omului integral, în demers de încredințare a întregii sale ființe – intelectual, emoțional, volitiv și somatic – lucrării harului dumnezeiesc. Intelectul servește gestului teologic numai în măsura în care este încredințat ca lucrare duhovniciei, adică inspirației Duhului care sublimează, înnobilează și transfigurează competența umană cu întărire de Sus. Dacă pentru științe înțelegerea poate fi (și) gest pur intelectual, pentru teologie înțelegerea este numai gest de împărtășire din realitatea pe care Dumnezeu o descoperă omului, gest care depășește competențele umane.  

Bibliografie: 1. Dictionnaire encyclopédique de la langue française, ed. Hachette, 1995, p. 668; 2. Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 497.

A se vedea şi: rațiune / raționalitate.