Arhimandritul Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul

Detalii

Publicat: Miercuri, 10 Septembrie 2014 15:46

Scris de pr. Razvan Ionescu

Accesări: 9953

Viaţa si învăţătura stareţului Siluan Athonitul scrise de ucenicul său Sofronie, ed.Deisis, Sibiu (trad. d. Ioan Ică jr.)

Cuviosul Siluan Athonitul, arhim Sofronie Saharov (trad. ierom. Rafail Noica), ed. Accent Print:

Format 15 x 21 cm  532 pagini  Editia a doua revazuta  Traducere din limba engleza de ierom. Rafail Noica  Cuprins  Cuvant inainte  I. Viata si invataturile staretului Siluan  II. Scrierile staretului Siluan

Un volum esențial pentru înțelegerea raportului dintre teologie și știință în planul cunoașterii.

Spicuim: Despre cele două moduri de cunoastere a lumii

Aceste cuvinte aproape naive ascund o aluzie la două moduri de cunoastere a existenţei. Calea obișnuită și cunoscută de toţi de a ajunge la cunoastere constă în a orienta facultatea cognitivă a minţii omenesti spre lumea exterioară. Acolo ea întâlnește o diversitate nenumarată de fenomene, de aspecte, de forme și fragmentarea infinită a tot ce există. Astfel, această cunoaștere nu este niciodată integrală și nu poate ajunge niciodată la o unitate adevărată. În acest mod de cunoaștere mintea recurge la o sinteză care va fi mereu și inevitabil artificială. Unitatea la care ajunge mintea pe această cale nu este ceva real, nici obiectiv, nu e decât o entitate intelectuală provenită dintr-un raţionament abstract.

Cealaltă cale ce duce la cunoașterea existenţei constă din a îndrepta mintea omenească spre interiorul ei înseși și apoi spre Dumnezeu. Aici are loc inversul a ceea ce se petrece în primul mod de cunoaștere : mintea se retrage din multiplicitatea infinită și din fragmentarea fenomenelor lumii exterioare și se întoarce din toate puterile spre Dumnezeu; rămânând în rugăciune, ea se integrează în actul creator al lui Dumnezeu și atunci se vede pe ea însăși și întreg universul.

Pentru omul în stare de cădere e firesc să recurgă la primul mod de cunoastere, cel de-al doilea mod de cunoaștere e calea Fiului Omului.

«  Fiul nu poate să facă nimic de la Sine, dacă nu va vedea pe Tatăl făcând, căci cele ce face Acela, acestea le face și Fiul întocmai. Că Tatăl iubește pe Fiul și îi arată toate câte le face El, și lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui ca voi să vă mirați … căci precum are viață întru El, așa i-a dat și Fiului să aibă viață în El » (In 5,19-20.26)

Cât de naivi sunt cei ce speră să ajungă la o cunoaștere desăvarșită și integrală pe căile științei experimentale ! (p.107-108.)