incertitudine

[știință]

Desemnează marja de imprecizie cu care se efectuează o măsurătoare fizică. Termenul va deveni celebru odată cu enunțarea principiului omonim în 1927 de către Heisenberg. Prin el se statuează imposibilitatea determinării simultane a poziției și vitezei de deplasare unui particule în mecanica cuantică, prin contrast cu viziunea mecanicii clasice newtoniene în care acest fapt era perfect posibil în ceea ce privește obiectele lumii fizice la nivel macroscopic. Imposibilitatea trebuie înțeleasă ca limită structurală și nu datorată unei ignoranțe momentane (și deci eventual corectabile în viitor).

De remarcat că termenul de incertitudine va fi schimbat de însuși Heisenberg în nedeterminare (corectură operată în ediția secundă a articolului său, prea târzie însă pentru a mai putea împiedica cu ceva răspândirea conceptului de incertitudine asociat principiului său). Cei doi termeni vor persista deci împreună în conștiința științifică colectivă, astfel că vorbim astăzi de principiul de nedeterminare, și respectiv de principiul de incertitudine a lui Heisenberg făcând referință la același enunț.

Bibliografie: 1. Werner Heisenberg, Les principes physiques de la théorie des quanta, ed. Gauthier-Villars, Paris, (reprint) 1990.

A se vedea şi: nedeterminare, certitudine.