metafizică

[știință]

Metafizica apare în contextul (științelor și) filosofiilor lumii antice, dorindu-se a fi acea „parte a filosofiei având drept obiect cunoașterea absolută, studierea fenomenelor care nu pot fi percepute cu simțurile noastre, care depășesc cadrul experienței”.¹

În măsura în care gnoseologia propusă prin intermediul metafizicii a fost văzută ca fiind dependentă mai curând de exercițiul rațiunii decât de conlucrarea harului divin (în sinergie) cu persoana umană (implicată în integralitatea sa), ortodoxia nu a recunoscut în metafizică un veritabil gest de teologie. Deopotrivă, metafizica nu poate fi considerată nici știință în măsura în care, începând cu modernitatea, demersul științific se va legitima cu precădere prin eliminarea oricărei metafizici din câmpul său de investigare.

Bibliografie: 1. Dicționarul Explicativ al Limbii Române (DEX), ed. Univers Enciclopedic, București, 1998, p. 624.

A se vedea şi: teologie.