testare

[ştiinţă]

Reprezintă procedura de „evaluare a caracteristicilor unei substanţe, a unui corp, a unui organism sau funcţii” ¹. Prin testare înţelegem o punere la încercare făcută cu scopul de a verifica aşteptări configurate a priori la nivel teoretic. Prin testare putem interacţiona cu un obiect, cu un fenomen, cu un mediu, cu o persoană, gest prin care rezultă măsurători care sunt estimate ulterior în termeni de adecvare la o aşteptare teoretică. În tehnică, testarea poate fi acea verificare efectuată conform specificaţiilor unui caiet de sarcini, în fizica experimentală testarea poate fi verificarea unei teorii elaborate în cadrul fizicii teoretice, în informatică testarea unui program înseamnă verificarea acestuia pentru a vedea în ce măsură aşteptările a priori ale programatorului se reflectă concret în acţiunile generate de program (deseori verificarea unui program trece prin etapa înţelegerii de ce programul reacţionează aşa cum reacţionează şi nu după aşteptările programatorului, impunându-se modificarea lui ulterioară).

Bibliografie: 1. Le Petit Robert – dictionnaire de la langue française, ed. Dictionnaires le Robert, Paris, 2000, p. 2505.

A se vedea şi: verificare, demonstraţie.