Știință și Religie

panteism

Search for glossary terms (regular expression allowed)
Begin with Contains Exact termSounds like
All A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z
Term Definition
panteism

[teologie] (din gr. pas, pasa, pan = tot, toată, respectiv din gr. theos = Dumnezeu)

Panteismul este doctrina filosofică sau religioasă care afirmă echivalenţa între Dumnezeu şi lume. Dumnezeu este lumea. Perspectiva panteismului, specifică religiilor orientale, opune creştinismului, cel care mărturiseşte pe Dumnezeu transcendent, respectiv Treime de Persoane, o înţelegere a lui Dumnezeu în chip imanent şi impersonal. Dacă mântuirea în sens creştin înseamnă unirea cu Dumnezeu, precum o picătură de apă cuprinsă într-o mare de mir şi care se impregnează de parfumul şi de proprietăţile celui din urmă, dar nu-şi schimbă firea, „mântuirea” în religiile orientale panteiste reprezintă dizolvarea, topirea în marele Tot universal precum un bulgăre de sare pe malul mării care „gustând” prin atingere marea se dizolvă încetul cu încetul în aceasta, aneantizându-şi chipul personal de fiinţare. În acest sens, arhimandritul Sofronie, comentând cele două porunci adresate omului de Dumnezeu privitoare la felul în care este chemat omul a-L iubi pe Dumnezeu şi pe oameni, atrage atenţia că dacă Dumnezeu i-ar fi cerut omului să Îl iubească pe Dumnezeu „ca pe sine însuşi”, aceasta ar fi fost în fapt o atitudine panteistă.

A se vedea şi: panenteism, teism, deism.