teism

[teologie] (din gr. theos = dumnezeu, divinitate)

„Teismul este credinţa în existenţa unei puteri supranaturale care se manifestă în chip personal. Termenul este adesea folosit ca sinonim al monoteismului. Luat însă în sensul său generic, cuprinde o varietate largă de poziţii metafizice care se opun ateismului: politeism (credinţa în mai mulţi dumnezei), monoteism (credinţa într-un unic Dumnezeu), deism (credinţa într-un Dumnezeu Creator care nu are nici o influenţă asupra lumii) şi panenteism (credinţa că lumea este în Dumnezeu, iar pe de altă parte Dumnezeu este mai mult decât lumea). Teismul contrastează cu înţelegerea impersonală a realităţii ultime cum e legea karmei sau vidul din budism.”¹

Bibliografie: 1. Phillip Clayton, Theism, în vol. J. Wentzel Vrede van Huyssteen (editor-sef) & colaboratori, (Gale) Encyclopedia of Science and Religion, 2003, ed. Macmillan reference USA, USA, p. 880.

A se vedea şi: deism, panteism, panenteism.