Term | Definition |
---|---|
patristică | patristică/patrologie [teologie] (din gr. pater = tată, părinte, respectiv din gr. logos = discurs) Patristica (sau patrologia) se ocupă cu studiul „istoriei şi conţinutului doctrinei Părinţilor Bisericii, doctrină închegată ca tradiţie, acceptată în comun de întreaga Biserică într-o perioadă a istoriei bisericeşti, în care s-a transmis şi asimilat învăţătura apostolică într-o formă autentică şi normativă. În mod convenţional, perioada clasică a patristicii răsăritene se termină cu Ioan Damaschin (753), dar aceasta nu înseamnă că spiritul patristic nu a continuat. [...] Tradiţia patristică are caracterul unei sinteze dogmatice la care au contribuit bărbaţii apostolici, apologeţii, martirii, mărturisitorii, scriitorii bisericeşti, Parinţii Bisericii”1. Studiul scrierii Sfinţilor Părinţi are ca scop o împărtăşire în Duh din felul în care aceştia au înţeles să trăiască viaţa în Hristos. Mărturia prin excelenţă a Părinţilor Bisericii (a sfinţilor Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz, Grigorie de Nyssa, Ioan Gură de Aur, Maxim Mărturisitorul, Ioan Damaschin, Grigorie Palama şi alţii) este Ortodoxia, dreapta raportare la Dumnezeul cel viu înţeleasă ca premisă a autenticei întâlniri cu El prin viaţa de rugăciune, şi respectiv a putinţei concrete de îndumnezeire a omului ca gest de participare şi de structurare a acestuia în prezenţa harului dumnezeiesc. Patristica înţeleasă ca învăţătură despre viaţa şi teologia Părinților constituie gestul concret de unire a creştinilor în jurul lui Hristos aşa cum Părinţii înşişi au înţeles să o facă. Arhimandritul Sofronie, un sfânt Părinte contemporan, rezumă în cateva cuvinte viziunea ortodoxă privind adevărata paternitate duhovnicească centrată prin şi întru Hristos pe paternitatea lui Dumnezeu-Tatăl: „ „Tatăl nostru” este adevărata noastră patrologie”.2 Bibliografie: 1. Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, pp. 282-283; 2. Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovniceşti, vol. I, ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 165. A se vedea şi: neopatristică, părinte. |