tehnologie

[ştiinţă] (din gr. technologia, care provine din techne = pricepere, iscusinţă + logos = vorbire)

Departe de a opera o distincţie clară între tehnică si tehnologie, contemporaneitatea, mai ales prin literatura anglofonă de specialitate, pare a întreţine confuzia. Dacă pentru unii tehnologia pare a fi „studiul sau ştiinţa artelor şi a artificiilor” (motiv pentru care instituţii în care se investighează artele practice sunt numite „institute de tehnologie”), pentru alţii tehnologia pare a se referi la dezvoltarea de mijloace, de unelte necesare omului (maşini, ustensile, aparate) prin care acesta „controlează” sau „manipulează” mediul înconjurător (asemeni tehnicii). A dispune de o tehnologie performantă pare în limbajul comun a se referi la capacitatea de a produce ceva competitiv implicând o muncă a cărui rezultat răspunde la nivel utilitar mai bine decât alternative concurente. Tehnologie pot fi numite entități materiale (unelte simple, maşini de la cele mai simple la cele mai complexe de tip staţii orbitale) sau virtuale (software, metode de lucru în economie), colecţii de tehnici (imagistică medicală însemnă combinaţia între gestul de inginerie de imagine, tratarea semnalului digital şi exigenţele de radiologie, incluzând şi materializând astfel abilităţi medicale, tehnici de investigare, aparate medicale şi un savoir-faire la nivel de interpretare), respectiv activităţi care presupun o interacţiune cu cultura¹.

Bibliografie: 1. Wikipedia (franceză, engleză).

A se vedea şi: tehnică, ştiinţă, tehnoştiinţă.