transdisciplinaritate

[ştiinţă]

În perspectiva gândirii moderne, în demersul de tip disciplinar, spaţiul dintre discipline şi din afara disciplinelor se arată asemenea vidului din fizica clasică, lipsit de conţinut. Pluridisciplinaritatea, și respectiv interdisciplinaritatea, încercând să ofere soluţii vis-a-vis de procesul de fragmentare a cunoaşterii indus de hiperspecializare, rămân soluţii în interiorul disciplinelor. Transdisciplinaritatea îşi propune însă o altă vocaţie, și anume, a explora spaţiul nu numai din interiorul, dar şi dintre şi din afara disciplinelor, spaţiu care asemenea vidului din fizica cuantică, spre deosebire de cel din fizica clasică, se arată dens, şi deci, investigabil.

Termenul de transdisciplinaritate a fost formulat pentru prima oară de Jean Piaget in 1970¹. Prelungind reflecţia profesorului său, Eugen Lupasco privind investigarea naturii la diferite trepte de magnitudine, Basarab Nicolescu ajunge să definească transdisciplinaritatea cu ajutorul a trei postulate metodologice: 1. existenţa mai multor niveluri de realitate şi de percepţie, cu legi specifice (infinitul mic, scala umană, infinitul mare); 2. logica terţului inclus; 3. complexitatea.

Transdisciplinaritatea urmăreşte un obiect de studiu fără să se poticnească de frontierele disciplinare, din dorirea de a înţelege mai adecvat complexitatea lumii în care trăim.

„Transdisciplinaritatea piveşte, după cum o indică prefixul „trans”, ceea ce se află în acelaşi timp între discipline, ceea ce trece prin ele şi ceea ce e dincolo de orice disciplină. Finalitatea ei constă în înţelegerea lumii actuale, unul din imperative fiind unitatea cunoaşterii.”²

Cunoaşterea disciplinară şi cunoaşterea transdisciplinară nu sunt antagoniste, ci complementare, ambele metodologii fiind întemeiate pe spiritul ştiinţific³.

Bibliografie: 1. Basarab Nicolescu, Noi, particula şi lumea, ed. Polirom, 2000, p. 232; 2. Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea – manifest, ed. Junimea, Iaşi, 2007 (copertă spate); 3. Basarab Nicolescu, Noi, particula şi lumea, p. 233.

A se vedea şi: disciplină, pluridisciplinaritate, interdisciplinaritate.