creator

creator / creație [teologie] (din lat. creare = a crea)

Primul articol din simbolul credinței niceo-constantinopolitan afirmă: „Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl a-tot-țiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al celor văzute și nevăzute ...”

Astfel, creștinul îl mărturisește pe Dumnezeu ca fiind Creatorul a tot ceea ce există. „El a zis și s-a făcut, El a poruncit și s-au zidit”(Ps. 32, 6).

Dumnezeu este Singurul care are în Sine cauza existenței Sale, spre deosebire de creația întreagă a cărei cauză de existență se găsește în „exteriorul” ei, în Dumnezeu. Dumnezeu crează din nimic, ex nihilo, prin gest de aducere de la neființă la ființă. Relația dintre Creator și creatură este o relație de cauzalitate : Dumnezeu este cauza tuturor existențelor.

Observație: Acest nimic este neasimilabil „vidului cuantic”, așa cum o propun scenarii creaționiste contemporane care îl văd ca premergător Big-Bang-ului. Teologia se delimitează de orice înțelegere a „nimicului” inițial în sens metaforic.

A se vedea şi: creaționism, evoluționism.