discret

[ştiinţă] (din lat. discretus, part. al vb. discernere = distins, separat)

„Discret” reprezintă în matematici o noţiune care semnifică opusul lui „continuu”. O mărime discretă este „o mărime care poate lua valori doar într-o mulţime finită sau numărabilă de valori”¹. Matematicile discrete reprezintă studiul structurilor matematice care sunt în mod fundamental discrete în sensul că nu cer noţiunea de continuitate. Unul din obiectele unui astfel de studiu este mulţimea numerelor întregi (care, spre deosebire de cele reale, nu au valori continue). Aplicaţii contemporane notabile ale conceptului de „discret” sunt cele din informatică (spre exemplu, imaginea digitală este un semnal tridimensional discret, spre deosebire de imaginea analogică, care reprezintă un semnal continuu) şi din fizica cuantică (spre exemplu, valorile de energie ale obiectului cuantic sunt valori discrete).  

Bibliografie: 1. Le Petit Robert – dictionnaire de la langue française, ed. Dictionnaires le Robert, Paris, 2000, p. 735.

A se vedea şi: continuitate, discontinuitate.