corpuscul

[ştiinţă] (din lat. corpusculum = corp mic)

Datorăm conceptul de „corpuscul” traducerii în franceză a Opticii lui Newton de către J. P. Marat în 1787. Întrebându-se în lucrarea sa „are not de rays of Light very small Bodies emitted from shinning Substances?” (întrebarea 19), Newton nu făcea decât să exprime concepţia, larg răspândită la epocă, cum că materia şi lumina posedau aceeaşi natură corpusculară, cu alte cuvinte, sunt compuse din particule. El folosea termenul de „Bodies” sau „gross Bodies” pentru a vorbi de materie, respectiv termenul de „small Bodies” pentru a vorbi de constituenţii luminii. J. P. Marat propune deci în franceză pentru „small body” termenul de „corpuscul” (o preluare terminologică latină), termen care se va impune definitiv odată cu afirmarea dualismului undă-corpuscul prin fizica cuantică¹.

Disputa privind natura luminii este veche, încă din vremea lui Newton:

„Începând din secolul al XVII-lea, adică de la Newton, care interpreta fenomenele luminoase ca un jet de corpusculi emişi de sursă şi lovind retina ochiului nostru şi de la Huygens, care concepea lumina ca o propagare prin eter a unei tremurări cu caracter periodic, tremurare pe care, în desfăşurarea ei spaţio-temporală, a numit-o „undă luminoasă”, teoria corpusculară şi teoria ondulatorie nu au încetat să rivalizeze una cu alta.” ²

Einstein va demonstra în 1905 că „anumite aspecte ale interacţiei dintre materie şi radiaţie, şi în particular cele care sunt legate de producţia şi de absorbţia luminii, manifestă, de o manieră pe care nu o putem ignora, caracterul corpuscular al luminii” ³, afirmând deopotrivă consistenţa caracterului ondulatoriu al luminii, şi propunând astfel, în mod revoluţionar, necesitatea acceptării unei „uniuni a contrariilor”. Este ceea ce va purta mai târziu numele de dualism undă-corpuscul.

Bibliografie: 1. Françoise Balimar, Corpuscule, în vol. Dictionnaire d’historie et philosophie des sciences (sous la direction de Dominique Lecourt), ed. Quadrige/Puf, Paris, 1999, p 248; 2. Alfred Kastler, Această stranie materie, ed. Politică, Bucureşti, 1982, p. 85; 3. Ibidem, p. 249.

A se vedea şi: dualism, undă, cuantic.