suflet

[teologie]

„[...] antropologia ortodoxă este holistică. Ea concepe persoana umană ca pe o unitate a trupului și a sufletului, materială și spirituală.”¹

Teologia ortodoxă nu vorbește de om în sensul de „trup și suflet”, cât de persoană în înțeles de trup însuflețit. Acest „însuflețit” privește prezența de taină a unei dimensiuni umane care se exprimă prin conștiință, prin calități spirituale, prin tot ceea ce definește dimensiunea de „cine sunt eu” în om ca conștiință de sine și ca relație cu lumea și cu Dumnezeu. Sufletul este „principiu formator, unitar și dinamic al personalității” umane care îl face pe om „ființă liberă, personală și nemuritoare”.²

Bibliografie: 1. Pr. prof. dr. John Breck, Darul sacru al vieții, ed. Patmos, Cluj-Napoca, 2001, p. 358; 2. Pr. Prof. Ion Bria, Dicţionar de teologie ortodoxă, ed. IBMBOR, Bucureşti, 1994, p. 368; Ibidem, p. 367.

A se vedea şi: conștiință.