antropologie

(din gr. anthropos = om + logos = cuvânt, discurs)

[știință]

Antropologia, știință apărută în perioada iluministă în contextul preocupărilor privind comportamentul uman, caracterizată astăzi drept „cea mai științifică dintre științele umane”, respectiv drept „cea mai umană dintre științele naturii”, reprezintă acea ramură a științelor umane care își propune studiul omului sub toate aspectele posibil investigabile. Ea pune în general în evidență caracteristici fizice (care țin de anatomie, psihologie, patologie) sau culturale (sociale, geografice).

Antropologia ca știință este o disciplină secularizată. Omul este privit din perspectiva specificității gesturilor sale față de lumea animală (în termeni de limbaj, rituri, artă, religie, tehnică, reprezentare spațio-temporală și altele) din care face parte. O branșă importantă a antropologiei este etnologia, care se ocupă cu studiul comparativ al societăților și etniilor în contextul diversității culturale. Distingem astăzi trei mari școli de antropologie : americană (cu accent pe cultură și limbă), engleză (cu patru direcții de studiu: antropologia biologică – studiul transmisiei de caractere biologice; etnologia sau antropologia socială și culturală – studiază paternitatea, politica, organizarea socială, moravurile, religia; arheologia – studiază societățile umane prin intermediul vestigiilor materiale; etnolingvistica – studiază variabilitatea lingvistică în diversele societăți umane) și franceză (studiază aspectele simbolice și sociale). ¹

Bibliografie: 1. Wikipedia (versiunea franceză).

A se vedea şi: modernitate.

[teologie]

Antropologia creștină se legitimează ca gest de teologie și nu de știință. Ea face referire la „învățătura despre om întemeiată pe Revelația dumnezeiască. Trei sunt temele principale ale antropologiei creștine : originea omului, constituția ființei omenești și menirea omului.” ¹

Bibliografie: 1. Pr. Prof. Dr. Isidor Todoran, Arhid. Prof. Pr. Ioan Zăgrean, Dogmatica ortodoxă – manual pentru seminariile teologice, ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2003, p. 147.

A se vedea şi: teologie, suflet, conștiință.